Istoria coachingului

Per total coachingul are teoretic mai multe origini, inclusiv sportul, managementul afacerilor, interesul pentru dezvoltarea personala. Tot procesul a inceput in anii 1960, a devenit mai intens utilizat in special in dezvoltare personala si in afaceri in anii ’70, ’80. Iar din anii 1990 promotorii acestei activitati au adus-o la rang de meserie.

Originile Coachingului (anii 1960 – anii 1970)

Coachingul ca si meserie isi are originile in practica sportiva. Un “coach” reprezinta in special un tutore, cineva care isi impartasea experienta pentru ca “elevul” sa atinga anumite rezultate. Mai departe, denumirea de coach, isi trage originile de la cuvantul de “coach” atribuit diligentelor utilizate pentru transportul oamenilor si a marfurilor. O origine interesanta avand in vedere evolutia notiuni de coach in zilele noastre cand un coach acompaniaza clientul pe drumul spre atingerea obiectivelor sale.
Trecerea de la coaching in domeniul sportiv la life si business coaching s-a facut o data cu publicarea cartii “Jocul interior si tenisul” de Timothy Gallwey in 1974. Principiile descrise de domnul Gallwey in cartea sa pot fi aplicate intr-un numar mare de domenii, explorate chiar de dansul in urmatoarele sale carti.
Cartea d-lui Gallwey se pare ca a stat si la baza crearii modelului de coaching GROW, care este probabil cel mai popular model de coaching.
Werner Erhard a fost un alt puternic contribuitor la nasterea coachingul ca meserie. Acesta conducea seminarii de dezvoltare personala in anii ’70 care au stat la baza raspandirii ideii de coaching dincolo de domeniul sportiv.

Promotorii (anii 1980)

Thomas Leonard a devenit directorul financiar al companiei care a preluat seminariile d-lui Erhard, si a observat ca oamenii care ii solicitau ajutorul in probleme financiare, aveau de cele mai multe ori nevoie de sfaturi in viata lor personala. Problemele financiare fiind doar o mica parte din problema. Prin urmare Thomas Leonard incepe sa fie consilier de viata, isi spune coach, si pune astfel bazele unei metodologii de coaching, contribuind la raspandirea prin viu grai a coachingului in Statele Unite in anii 1990.
In Europa principalii promotori ai activitatii de coaching au fost John Whitmore si Graham Alexander. Antrenati de Gallwey, Withmore si Alexander au adus abordarea din cartea “Jocul interior si tenisul” in Anglia si au numit-o coaching.
Alexander, inspirat din trainingurile lui Erhard si din “Jocul interior” a lui Gallway, dezvolta in 1985 un nou model de coaching numit GROW, care va deveni ulterior foarte raspandit in lumea coachingului.

Coachingul ca profesie (anii 1990 – prezent)

Punctul de cotitura al raspandirii coachingului ca si meserie a fost pe la mijlocul anilor 1990. IBM a fost prima companie mare care a inceput sa foloseasca coachingul pentru imbunatatirea performantei. Tot in aceasta perioada s-a observat ca de multe ori dupa training invataturile se pierdeau si oamenii care participau la trainingurile respective isi desfasurau de cele mai multe ori activitatea ca si pana atunci. Iar coachingul ajuta la consolidarea informatiilor acumulate cu ocazia traingurilor, mentinand astfel efectul trainingului. Coachingul ajuta angajatii sa faca fata stresului si presiunii la locul de munca si era un adevarat suport pentru manageri, crescand astfel ca meserie.

Ulterior coachigul a inceput sa fie raspandit si pentru a aborda provocari personale, nu doar profesionale. Rezultatele puternice si profunde ale sedintelor de coaching in plan personal se datoreaza faptului ca schimbarea clientului vine din interiorul sau, facand orice obstacol usor de trecut.

Life coachingul abordeaza subiectele clientilor intr-un mod diferit de psihologie si consultanta, lasand desfasurarea sedintei total la latitudinea clientului si acompanindul pe acesta pe drumul sau catre schimbare.